Followers

Totalul afişărilor de pagină

Deshidratarea cronica

marți, 26 iulie 2011 0 comentarii

Deshidratarea cronica este o afectiune de durata, prezenta la persoanele care nu consuma suficiente lichide sau fructe si legume proaspete. Cand este privat de apa, organismul trimite numeroase semnale care arata ca ceva nu este in ordine.


Simptome ale deshidratarii cronice



1 Oboseala. Deshidratarea tesuturilor face ca activitatea enzimatica sa incetineasca.

2 Constipatie. Atunci cand mancarea patrunde in colon, aceasta contine o cantitate mare de lichid care ajuta la formarea scaunelor. Cand organismul este deshidratat, colonul foloseste apa pentru a hidrata alte parti ale corpului.

3 Afectiuni alimentare. Deshidratarea cronica face ca secretia de sucuri gastrice sa fie mai mica.

4 Presiunea sangelui. Volumul de sange din organism nu este suficient pentru a umple in intregime arterele, venele si vasele capilare.

5 Gastrite. Pentru a proteja mucoasele de actiunea nociva a acizilor digestivi, stomacul secreta inca un strat de mucus.

6 Afectiuni respiratorii. Membranele mucoase ale sistemului respiratoriu sunt umede. In acest fel tractul respiratoriu este protejat de substantele nocive care pot fi intalnite in aerul inhalat.

7 Obezitate. Cand suntem deshidratati avem tendinta de a manca in exces pentru a suplimenta necesarul de apa. De cele mai multe ori, setea este confundata cu foamea.

8 Eczeme. Corpul are nevoie de lichide pentru a elimina toxinele prin transpiratie. Toxinele nediluate pot irita pielea.

9 Colesterol. Atunci cand este deshidrat, organismul produce mai mult colesterol pentru a stopa indepartarea apei din celule.

10 Infectii urinare. Cand toxinele din urina nu sunt eliminate, acestea ataca mucoasa din sistemul urinar.

11 Imbatranire prematura. Corpul unui bebelus contine peste 80% apa. Aceasta concentratie scade insa pe masura ce inaintam in varsta. Este astfel important sa ne hidratam corespunzator.

Ficatul gras, cunoscut si sub denumirea de steatoza hepatica, este o afectiune care consta in acumularea de grasimi la nivelul ficatului, grasimi care provin dintr-o alimentatie nepotrivita. Desi alimentele din grasimi se fac vinovate de aparitia acestei boli, o alta cauza a afectiunii este consumul de alcool, prelungit si in catitati mari.



De asemenea, alti factori favorizanti sunt:


obezitatea
colesterolul mare
diabetul zaharat
unele medicamente in doza mare, pentru o perioada indelungata
unele boli genetice.

Cei mai multi oameni nu observa simptomele ficatului gras. Asadar, iata cateva dintre acestea:


astenie fizica (lipsa puterii)
oboseala si somnolenta
dureri si disconfort in capul pieptului
dureri in zona ficatului
balonari abdominale.

Chiar si la cele mai mici semnalmente, este recomandat un control medical riguros. Printre complicatiile care survin in urma netratarii bolii se numara hepatita, insuficienta hepatica, cancer hepatic etc.

Iata cateva modalitati de a trata ficatul gras:


Redu greutatea corporala

Obezitatea este un factor recunoscut pentru puterea sa de a stimula prezenta unui ficat gras, iar scaderea in greutate esteesentiala pentru a reduce grasimile de la nivelul ficatului. Consulta un medic nutritionist, explica-i problema referitoare la ficatul gras si stabiliti impreuna un regim alimentar sanatos, care sa te ajute sa scapi de grasimi si de excesul de greutate.


Consuma alimente sanatoase

Renunta definitiv la mancarurile grase, uleioase, la alimentele tip fast-food si la cele prelucrate (mezeluri, salamuri etc) care au in componenta lor o cantitate exagerata de grasimi care se depun fara probleme pe ficat. De asemenea, ciocolata si dulciurile sunt de evitat.

Consuma doar carne alba (pui sau peste) renunta la prajeli si opteaza doar pentru fructe si legume fierte sau proaspete. Daca doresti, poti manca mult ai sanatos si in acelasi timp poti reduce sume importante de bani. Citeste mai multe despre alimentatia potrivita pentru sanatatea ficatului.



Renunta definitiv la alcool

Consumul de alcool este unul dintre cei mai importanti factori favorizanti ai unui ficat acoperit de grasime, ceea ce inseamna ca este mai mult decat indicat sa renunti definitiv la acesta. In cazul in care te confrunti cu o dependenta, este recomandat sa ceri ajutor specializat.


Bea multe ceaiuri

Pe langa tratamentul medicamentos si renuntarea la alimentele grase, poti recurge si la tratamentele naturiste. Ceaiurile de plante ajuta la refacerea celulelor hepatice si reechilibreaza functiile ficatului. Iata cateva dintre cele mai bune ceaiuri in acest sens:

Armuraiul - acest ceai este foarte bun inainte de orice in stergerea urmelor lasate de consumul excesiv de alcool la nivelul ficatului. In plus, studii efectuate in straintate au demonstrat ca aceasta planta este cea mai eficienta in tratarea afectiunilor hepatice.

Macesele - bogat in substante active, acest ceai are afectiune tonica, vasodilatoare, antitoxica si antiinflamatoare.

Anghinarea - acest ceai mareste secretia biliara si ajuta in acest fel la o mai buna functionare a ficatului si a bilei. In acelasi timp, ceaiul de anghinare elimina colesterolul rau si este recomandat de catre medici atunci cand ficatul este gras sau marit.

Pielea bronzata este un vis pentru orice femeie, mai ales in perioada verii cand soarele arde cu putere si pielea creola poate fi obtinuta in numai cateva zile. Totusi, nu toata lumea este constienta de riscurile care se ascund in spatele soarelui puternic, desi nu ar trebui sa mai fie un secret pentru nimeni faptul ca expunerea indelungata la soare provoaca melanom, sau mai exact, cancer de piele.



Iata ce anume poti sa faci pentru a scadea riscul de cacer la nivelul pielii:


Nu mai incerca sa obtii un bronz "sanatos"

Pentru cele mai multe persoane, un bronz sanatos inseamna ori expunerea la soare in orele permise, dar fara protectie solara, ori sederea la soare, intreaga zi, dar cu crema de protectie. Niciuna dintre cele doua variante nu este buna pentru pielea ta.

Cea mai buna solutie este sa stai la soare de la ora 7 pana la cel tarziu 11, iar apoi sa revii pe plaja dupa ora 18. De asemenea, crema cu SPF este absolut necesara si trebuie reaplicata din doua in doua ore.


Afla necesitatile pielii tale

Daca ai pielea alba cu multe alunite, este obligatoriu sa folosesti o crema cu factor de protectie 50+ si sa nu te expui la soare in intervalul orar 11 - 18. Persoanele cu o astfel de piele sunt cele mai supuse riscului de melanom, asa ca evita sa iti incerci limitele.

Cu cat nuanta pielii este mai inchisa, cu atat faptul de protectie poate fi mai scazut, dar niciodata sub 10, mai ales in primele zile de expunere la soare.


Reaplica din cand in cand crema cu factor de protectie

Inainte de orice, trebuie sa stii ca produsul cu SPF se aplica cu 20 de minute inainte de expunerea la soare pentru ca ingredientele active sa actioneze si ca trebuie reaplicata la un interval de cel mult doua ore sau chiar mai putin daca intri in apa.

Citeste cu atentie eticheta produsului - acolo vei descoperi la cat timp este necesar sa reaplici crema.


Imbraca hainele potrivite

Daca mergi prin soare chiar si 20 de minute si nu ai aplicat o crema cu factor de protectie, ar fi bine sa fi imbracat corespunzator. Opteaza pentru haine albe sau crem, lejere, confectionate din materiale pe care pielea le accepta cu usurinta (bumbac, panza, in etc).

Acestea te vor proteja intr-o anumita masura de efectele ultravioletelor, asa ca nu desconsidera importanta lor.


Adopta o alimentatie potrivita

Beta-carotenul este un antioxidant care ne fereste de imbatranirea prematura, dar si de razele nocive ale soarelui. Daca urmeaza sa pleci la mare, incepe o dieta cu beta-caroten, cu cel putin o saptamana inainte de concediu. Printre aceste alimente se numara: morcovul, caisele, rosiile, pepenele galben, piersicile etc. Chiar si doua bucati dintre aceste alimente pe zi iti vor fi de mare ajutor.

Mai mult decat atat, beta-carotenul stimuleaza nuantarea si bronzarea pielii, asa ca esti mult mai protejat de arsurile solare.


Aplica o crema racoritoare cu Retin - A

Dupa expunerea la soare, maseaza pe toata suprafata pielii o crema special creata pentru dupa expunerea la soare. Aceste produse contin menta care sa ofere o senzatie instanta de racorire, si retin-A, un ingredient care elimina o parte din degradarile de la nivelul pielii provocate de razele ultraviolete.

Ce este hemoragia interna?
Majoritatea oamenilor considera ca sangerarea interna este sangerarea care nu poate fi vazuta in exteriorul corpului, iar sangele se acumuleaza in interiorul organismului. Hemoragia interna poate sa apara la nivelul tesuturilor, organelor sau a altor cavitati ale corpului, inclusiv cap, piept si abdomen (ochi, tesuturile care acopera inimia, muschi, articulatii, etc.).

Sangerarea externa este destul de usor de recunoscut si depistat. In cazul in care pielea este lezata sau ranita ca urmare a unor rupturi de tesuturi, punctiei sau unei abraziuni, apare hemoragia. Aceasta ar putea sa dureze chiar si cateva ore si se agraveaza atunci cand sunt implicate cantitati semnificative de sange sau in cazurile in care formeaza un cheag de sange suficient de mare pentru a comprima un organ si pentru a impiedica functionarea sa in mod corespunzator.

Sangerarea interna are loc atunci cand artera sau vena lezata permite scurgerea sangelui din sistemul circulator si acesta se colecteaza in interiorul corpului. Cantitatea sangerarii depinde de gradul de deteriorare al organului si a vaselor de sange care asigura irigarea acestuia, precum si a capacitatii organismului de a repara leziunile existente in peretii vaselor de sange. Procesul de recuperare implica procesul de coagulare a sangelui cat si mecanismul prin care vasele de sange se contracta si reduc fluxul sanguin catre zona vatamata.

Cei care folosesc medicamente anticoagulante, cum ar fi warfarina, clopidogrel, heparina sau aspirina sunt mai predispusi la sangerari decat cei care nu urmeaza tratament cu aceste substante medicamentoase. Aceste persoane pot experimenta sangerari majore cat si in cazul unor leziuni sau afectiuni relativ minore. De aceea, riscul declansarii unor hemoragii trebuie sa fie echilibrat de beneficiile oferite de tratamentele medicamentoase. Unii oameni sufera de tulburari genetice sau innascute ale sistemului de coagulare a sangelui. In aceste cazuri, rani minore pot cauza sangerari insemnate. Hemofilia si boala von Willebrand sunt doua exemple de genul asta.


Tipuri de hemoragii interne
• Loviturile directe
Cei mai multi oameni sunt constienti de faptul ca implicarea intr-un accident de masina sau caderea de la inaltime poate avea un impact major si poate rani organismul. Daca o persoana sufera lovituri directe, nu este neaparat necesar ca in exteriorul corpului sa apara rani, dar, compresia puternica poate leza organele interne, le poate prejudicia si pot sa apara sangerarile interne.
- In cazul unui sportiv, atunci cand splina sau ficatul sunt comprimate de forta unei lovituri directe in zona abdomenului, acestea pot sangera intern: pot exista rupturi la nivelul organelor, iar hemoragia se poate deversa in peritoneu (spatiul din cavitatea abdominala ce contine organele abdominale, cum ar fi intestinele, ficatul, splina).
- Daca prejudiciul se produce in zona spatelui sau a flancului (drept sau stang), daca este afectat rinichiul poate avea loc sangerarea retroperitoneala (in spatele cavitatii abdominale).
- Acelasi mecanism poate cauza sangerari prin zdrobire. De exemplu, atunci cand o greutate cade pe un picior, forta va fi absorbita fie de catre un os fie de catre muschii piciorului. Iar rezultatul va fi oase rupte sau fibre musculare rupte care sangereaza.
- Alte structuri ale organismului sunt compresibile, iar hemoragiile interne se vor declansa in interiorul acestora. De exemplu, ochiul poate fi comprimat in orbita atunci cand este lovit de un pumn sau minge. Globul ocular se deformeaza, dar isi revine apoi la forma sa initiala. Totusi poate sa apara o hemoragie intraorbitala si in acest caz.

• Traume rezultate in urma mecanismului de decelerare
Decelerarea poate cauza miscarea brusca, de mare intensitate a unui organ in interiorul corpului. In urma acestui mecanism va avea loc o miscare de forfecare intre organe si se poate declansa sangerarea. Acest proces este cel mai des intalnit in cazul hemoragiilor intracraniene, cand se produc hematoame epidurale sau subdurale. Forta aplicata la nivelul cutiei craniene produce un prejudiciu, ca urmare a miscarii de accelerare-decelerare, cauzand lovirea acestuia de interiorul cutiei craniene. Asfel se pot rupe o serie de vene mai mici localizate pe suprafata creierului si se va declansa hemoragia. Intrucat creierul este incastrat in craniu, care este o structura solida, chiar si o cantitate mica de sange poate creste presiunea din interiorul craniului, iar functionarea creierului va fi afectata.

• Fracturi
Sangerarile pot fi declansate inclusiv de oasele rupte. Oasele contin maduva osoasa unde se formeaza celulele sanguine. Acesta este motivul pentru care in cazul fracturilor se pot pierde cantitati semnificative de sange. Ruperea unui os mai lung, cum este femurul (osul coapsei) poate duce la pierderea a 350-500 cc de sange. Pentru ca oasele plate, cum ar fi cele ale bazinului, sa se fractureze trebuie sa fie implicata o forta mai mare. Dar cand aceasta are loc, din cauza vaselor de sange multiple care inconjoara structura si care se pot rupe in urma traumei, sangerarile vor fi masive.

• Sarcina
Sangerarea in timpul sarcinii nu este niciodata normala - desi este destul de frecvent intalnita in primul trimestru - ar putea fi un semn al unui potential avort spontan. La inceput, se va investiga posibilitatea unei sarcini extrauterine (sau a unei sarcini tubare), in care placenta si embrionul ar putea fi implantate in trompa uterina sau in alta locatie, in afara cavitatii uterine. Deoarece placenta creste, aceasta va eroda trompele uterine sau alte organe implicate si poate provoca sangerari ale vaselor sanguine fetale.
Sangerarea care apare dupa 20 de saptamani de sarcina poate fi cauzata de placenta previa sau de desprinderea de placenta. In aceste situatii este necesara interventia medicala de urgenta.
Placenta previa - placenta se formeaza in uter, in apropierea deschiderii colului uterin si pot avea loc sangerari vaginale nedureroase. Desprinderea de placenta apare atunci cand este separata partial (deslipita) de peretele uterin. In aceasta situatie au loc dureri semnificative, insotite sau neinsotite de sangerare vaginala.

• Hemoragiile spontane
Sangerarea interna poate sa apara spontan, in mod special la cei care urmeaza tratamente cu medicamente anticoagulante sau la persoanele care au mostenit tulburari de coagulare. Loviturile usoare, care ar putea avea loc in mod obisnuit pot provoca sangerari semnificative.

• Medicamentele
Hemoragiile interne pot fi inclusiv efecte secundare ale unor medicamente, cel mai adesea al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul, aspirina. Aceste substante pot provoca inflamatii sau chiar sangerari la nivelul esofagului, stomacului si duodenului (prima parte a intestinului subtire, dupa stomac).

• Abuzul de alcool
Pe termen lung, abuzul de alcool poate provoca, leziuni hepatice, care vor declansa probleme de sangerare prin multiple mecanisme.

Care sunt semnele si simptomele hemoragiei interne?Sus
Simptomele hemoragiei interne depind de locul in care se afla sangerarea, cat de mult sange s-a pierdut si ce structuri si functii din organism sunt afectate. Sangele aflat in afara sistemului circulator, este foarte iritant pentru tesuturi si duce la inflamatie si durere.
- Hemoragia intracraniana poate fi rezultatul unor traume sau a ruperii unui anevrism. Pe langa sangele care se va scurge, ar putea fi afectata inclusiv functioarea normala a creierului. Rezultatele care se vor obtine in urma investigatiilor neurologice pot varia de la confuzie pana la coma. Simptomele hemoragiei intracraniene sunt asemanatoare cu cele ale accidentului vascular cerebral si anume: slabiciune, vorbire incoerenta, pierderea vederii, etc. Totusi manifestarile ar putea depinde de locul sangerarii si de gravitatea acesteia. Daca sangerarea continua, simptomele vor apare progresiv, iar diagnosticul va fi mai usor de stabilit.
- Sangerarea intraabdominala poate fi ascunsa, iar singurul simptom de baza ar putea fi durerea. Daca este insemnata cantitativ bolnavul poate acuza slabiciune, respiratie sacadata, poate intra chiar si in stare de soc, iar tensiunea arteriala va fi scazuta. Si in acest caz, manifestarile depind de locul in care apare sangerarea, in abdomen.
- Daca o persoana sufera de sangerare gastrointestinala poate vomita sange rosu aprins sau daca acesta a stationat in stomac o perioada de timp, sangele eliminat va avea aspectul zatului de cafea. Scaunele pot contine sange sau pot fi negre, in functie de zona sangerarii de la nivelul tractului gastrointestinal.
- In cazul in care sangerarea interna se va extinde spre peritoneu, va fi prezenta o durere acuta la fiecare miscare pe care persoana in cauza o va face, iar abdomenul va deveni tensionat si rigid la atingere.
- Uneori sangele intraabdominal se va scurge catre piele si va putea deveni vizibil la examenul fizic. Semnul Cullen este termenul folosit pentru a se explica aparitia unei coloratii albastrui in jurul ombilicului. Semnul Grey-Turner are forma unei pete albastrui asemanatoare cu o vanataie, ce apare in zona flancurilor.
- Sangele observat in urina poate proveni de la o hemoragie interna din orice parte a tractului urinar, de la rinichi pana la vezica urinara. Deseori, infectiile vezicii urinare sunt asociate cu sange in urina. Totusi se vor lua in considerare si alte cauze ale prezentei sangelui, in functie de simptomele prezente, varsta pacientului si istoricul sau medical (mai ales in cazul persoanelor de sex masculin care au suferit o interventie chirurgicala la prostata). Barbatii si femeile care au facut radioterapie pot dezvolta inflamatii ale peretelui vezicii urinare care ar putea provoca sangerari semnificative.
De obicei, sangerarile apar in profunzimea muschilor, dupa un prejudiciu si rareori ar putea sa apara sindromul de compartiment. In cazul in care hemoragia este importanta cantitativ, presiunea acesteia asupra muschilor va fi mai mare decat cea a tensiunii arteriale a pacientului, sangele nu va putea ajunge la celulele musculare, iar acestea vor incepe sa moara. Simptomele includ durere intensa, dificultati in miscarea articulatiilor si diminuarea senzatiilor. Cel mai frecvent aceasta situatie este intalnita in cazul leziunilor tibiei sau antebratului, desi pot sa nu fie asociate cu un os rupt.
- Hemoragiile pot sa apara si in zona articulatiilor, determinand dureri semnificative si restrictionarea miscarilor. Aceste manifestari au fost intalnite mai ales la pacientii care utilizeaza medicamente anti-coagulare. Situatia poate fi declansata sau nu de un prejudiciu.

Cum este digosticata hemoragia interna?
Diagnosticul de hemoragie interna se va stabili dupa ce pacientul va fi consultat cu multa atentie de catre medic. Acesta il va intreba pe bolnav detalii legate de istoricul sau medical, il va examina concentrandu-se asupra zonei corpului unde ar putea avea loc sangerarea interna. De exemplu, daca exista motive de ingrijorare cu privire la o sangerare existenta la nivelul creierului, examenul fizic se va concentra asupra sistemului neurlogic sau in cazul in care este suspectata o sangerare intraabdominala, examenul va fi directionat catre abdomen.

De asemenea, pot fi necesare si analize de sange care vor verifica daca nivelul de globule rosii din sange este scazut sau daca s-a instalat anemia. Cu toate acestea, daca sangerarea se produce rapid, valorea initiala a hemoglobinei sau a celulelor rosii din sange poate fi normala. Daca medicul considera ca este cazul, ar putea solicita si un test imagistic pentru a depista cu exactitate locul sangerarii.

- In cazul in care exista ingrijorarea privind prezenta unei hemoragii gastrointestinale, un medic gastroenterolog ar putea face o colonoscopie sau endoscopie pentru identificarea sursei sangerarii. Daca aceasta este gasita, specialistul ar putea opri sangerarea cu ajutorul cauterizarii vasului care sangereaza.
- Tomografia computerizata este cel mai comun test care ajuta la depistarea unei sangerari la nivelul creierului. De asemenea, prin intermediul acesteia este posibil sa se identifice daca exista edem la nivelul acestuia sau fracturi ale craniului.
- Ecografia poate fi utilizata pentru a se cauta hemoragii intraabdominale. Aceasta este deosebit de eficienta in evaluarea problemelor de obstetrica si ginecologie, cum ar fi sangerarea care provine de la un chist ovarian sau o sarcina extrauterina.
- Tomografia computerizata este un instrument eficient de examinare in cazul sangerarilor intraabdominale si retroperitoneale. Se va evalua zona in care se presupune ca au fost lezate organele pentru a se observa daca vreunul dintre organe (ficatul, rinichii, splina) sangereaza sau daca hemoragia s-a varsat in peritoneu. De asemenea, tomografia computerizata este un test util in evaluarea fracturilor pelvine.
- In cazul in care sangerarea se considera a fi provocata de o artera sparta, se va realiza angiografia pentru a se evalua fluxul arterial.
In situatiile in care pacientul este in stare critica din pricina hemoragiilor interne s-ar putea impune interventia chiurgicala de urgenta pentru a se gasi si a se trata zona care sangereaza. Aceasta masura poate fi luata la victimele traumatismelor abdominale sau cu leziuni toracice care au semne vitale instabile (nivel scazut de constienta, scaderea tensiunii arteriale, dar si alte semne de soc) si exista riscul instalarii decesului in cazul in care se asteapta rezultatele investigatiilor.

Cum se va trata hemoragia interna?
Planul initial de tratament la orice pacient care sufera o hemoragie interna va debuta cu evaluarea starii generale a pacientului care va include si verificarea cailor respiratorii si masurarea pulsului si tensiunii arteriale.
Tratamentul hemoragiilor interne depinde de locul sangerarii, de situatia individuala si de cat de stabila este starea de sanatate a pacientului. Obiectivele de baza includ identificarea si oprirea hemoragiei si tratarea leziunilor care au cauzat-o.

Care sunt complicatiile hemoragiei interne?Sus
Complicatiile depind de locul in care aceasta apare. Daca nu este depistata la timp cauza, hemoragia interna poate provoca insuficienta de organ, soc si deces. De exemplu:
- in sangerarea necontrolata de la nivelul pieptului sau abdomenului, organismul poate pierde suficiente celule rosii din sistemul circulator care sa compromita alimentarea normala cu oxigen a celulele din organism. Aceasta situatie poarta denumirea de soc. Daca hemoragia nu este oprita si daca pacientul nu este hidratat si nici nu i se furnizeaza sange prin intermediul perfuziilor, ar putea muri.
- in urma hemoragiei interne localizata la creier pot rezulta leziuni minore, dar daca este suficient de importanta cantitativ ar putea provoca cresterea presiunii intracraniene, daca tesuturile cerebrale sunt destul de serios afectate se pot manifesta simptome asemanatoare unui accident vascular cerebra: coma si deces.

Hemoragia interna - concluzii
- Sangerarea interna poate sa apara in mai multe zone ale corpului si poate provoca dureri locale semnificative. Daca hemoragia este serioasa, pot sa apara primele semne ale starii de soc.
- Hemoragia poate fi consecinta administrarii unor medicamente anticoagulante (aspirina, clopidogrelul, warfarina si heparina). Beneficiile acestor medicamente trebuie echilibrate cu riscul aparitiei sangerarii.
- Hemoragia nu este fireasca in timpul sarcinii.
- Daca se suspecteaza hemoragia interna este foarte important sa se solicite asistenta medicala de urgenta.

Cum se calculeaza varsta sarcinii
Durata normala a unei sarcini este de 40 de saptamani.
Prima luna (prima saptamana) de sarcina incepe sa fie calculata o data cu prima zi a ultimului ciclu, sau de la data precisa a conceptiei, daca aceasta este stiuta.

Sfaturi pentru prima perioada a sarcinii
Daca stiti deja ca ati ramas insarcinata sau planuiti sa ramaneti in curand, ar trebui deja sa va comportati responsabil in ce priveste alimentatia si regimul de viata. Este indicata abstinenta de la orice fel de drog, precum si tutun, cafea, alcool si se recomanda de asemenea o atentie sporita si un discernamant bun in ce priveste medicamentele pe care le luati, pentru ca toate substantele care intra in corpul mamei pot influenta dezvoltarea si sanatatea copilului.
Se recomanda in schimb suplimentele de vitamina B9 (acid folic) si suplimente specifice de vitamine prenatale, in functie de prescrierea doctorului si de specificul nevoilor pacientei, viitoare mamica. Este recomandata o alimentatie bogata in calciu, in special din alimente, legume verzi, lactate.

Dupa detectarea sarcinii, este de dorit ca femeia insarcinata sa intre in atentia unui medic de specialitate obstetrica-ginecologie, preferabil acelasi medic pe toata durata celor 9 luni, care sa supravegheze si sa inregistreze evolutia sarcinii, sa cunoasca si sa urmareasca simptomele gravidei, stabilind cu aceasta o relatie de incredere reciproca.

Evolutia sarcinii
Aproximativ la sfarsitul primei luni de sarcina isi fac aparitia si primele simptome ale prezentei ei: oboseala, greturi si varsaturi matinale, balonare si senzatia de greutate in partea de jos a abdomenului, urinare frecventa.

Incepand din a doua luna de sarcina, gravida este posibil sa inceapa sa aiba usoare dureri de spate sau chiar de abdomen, asemanatoare celor din timpul menstruatiei. In a doua luna de sarcina incepe dezvoltarea inimii fatului si a sistemului osos.

Sarcina nu trebuie confundata cu vreo boala, femeia insarcinata, desi mult mai sensibila acum la factorii exteriori, nu necesita intreruperea oricarei activitati.

Este interzisa ridicarea greutatilor mari sau depunerea unui efort sustinut (mutat mobile, atletism, sporturi de performanta, etc), in schimb este recomandata miscarea si efectuarea unor exercitii fizice usoare, pentru dobandirea si mentinerea tonusului muscular necesar atat sustinerii sarcinii, cat si recuperarii mai usoare dupa nastere. Medicii recomanda femeilor insarcinate prioritar mersul pe jos si inotul.

Oboseala incepe sa fie resimtita si acest lucru este perfect normal, gravida trebuie sa se odihneasca si sa doarma suficient, atat cat ii cere organismul, pentru ca sarcina si schimbarile fiziologice ii consuma o mare cantitate de energie. Greturile resimtite sunt o urmare a cresterii nivelului de estrogen din organism, precum si a cresterii rapide a uterului. Acesta este un simptom normal si nu e nevoie sa va ingrijorati. Tot acum este posibila inceperea cresterii in greutate, pentru ca organismul retine lichide.

Daca aveti animale de casa, in special pisici, este bine sa luati in considerare ca pe perioada sarcinii sa le lasati in grija altcuiva, pentru a evita posibilitatea infectarii cu toxoplasmoza.

In luna a treia fatul are deja membrele dezvoltate, cu tot cu unghii, acum incep sa se formeze dintii si bataile inimii pot fi auzite.

In luna a patra pot fi simtite primele miscari ale fatului.

In luna a cincea fatul devine mai activ, intorcandu-se de pe o parte pe alta si uneori cu capul in jos. Fatul doarme si se trezeste la intervale regulate, se formeaza pleoapele si ochii se deschid.

Incepand din luna a saptea, fatul se misca mai mult, se intinde si loveste, incepe sa-si suga degetul, raspunde la variatiile de lumina si sunet. Nasterea in luna a saptea ofera sanse destul de mari de supravietuire fatului, el cantarind acum aproximativ 1,3-1,4 kg. in luna a opta, se disting clar prin burtica mamei forma unui cot, sau a unei talpi. Oasele capului sunt inca moi si flexibile, pentru ca fatul sa poata trece mai usor prin canalul de nastere. Plamanii nu sunt inca complet dezvoltati, dar daca survine nasterea acum, sansele de supavietuire sunt mari, fatul in mod normal cantarind peste 2 kg.

Dupa 37 de saptamani, se considera ca sarcina a ajuns la termen, varsta optima pentru nastere fiind de 40 de saptamani. La aceasta varsta, plamanii copilului sunt complet dezvoltati si capabili sa functioneze singuri, el fiind pregatit sa paraseasca mediul intrauterin. In aceasta perioada copilul ia in greutate aprox 100-200 grame pe saptamana, de asemenea se deplaseaza in pozitia premergatoare declansarii nasterii, cu capul in jos si se sprijina in partea de jos a pelvisului mamei. In acest moment este contraindicat orice efort din partea mamei, riscul de declansare a nasterii fiind iminent. Aproximativ din luna a saptea, in special daca sarcina a avut complicatii, sau pentru o sarcina fara probleme, din luna a opta, este indicat ca gravida sa aiba pregatit bagajul pentru maternitate.

Analize medicale de efectuat pe parcursul sarciniiSus
La inceputul sarcinii medicul va recomanda un set de analize uzuale, pentru a determina starea organismului mamei, daca corpul ei este sanatos si pregatit sa sustina sarcina, sau pentru a descoperi cum anume sa suplimenteze regimul mamei cu elementele necesare sarcinii.

In general vorbim de analize precum: hemoleucograma (calitatea sangelui), apoi indicatori pentru activitatea ficatului si rinichilor (transaminaze, glicemie, uree, creatinita, colesterol, trigliceride), nivelul de calciu din organism (esential pentru dezvoltarea sistemului osos al fatului si pentru ca mama sa nu sufere decalcifieri in timpul sarcinii), sumar de urina si urocultura pentru a detecta calitatea urinei si posibila prezenta a germenilor sau a unor infectii urinare, detectarea carora va necesita tratament imediat sub supravegherea medicului, pentru a nu transmite infectii fatului.

Este necesara investigarea Rh-ului mamei si chiar al tatalui, daca acestea sunt diferite, mama va trebui sa faca un vaccin, pentru ca organismul ei sa nu respinga sarcina.

Urmeaza testele pentru depistarea infectiilor materne, precum hepatita B si C, HIV, toxoplasmoza, sifilis, rubeola, citomegalovirus, listeria. Prezenta unor asemenea infectii in timpul sarcinii poate determina avortul spontan sau necesitatea avortului terapeutic, si mai ales pot influenta dezvoltarea normala a fatului, putand da malformatii congenitale sau infectarea bebelusului dupa nastere, etc.

Ginecologul va afectua testul Papanicolau, pentru depistarea eventualelor modificari la nivelul cervixului. Pe tot parcursul sarcinii, inca de la detectie si pana in ultima luna, ginecologul va efectua ecografii, la intervale de 3-5 saptamani, pentru a urmari evolutia fatului.

O parte din analizele specifice perioadei de graviditate sunt decontate de casele de asigurari si se pot efectua gratuit cu o trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist.

Cei mai renumiţi dintre ei au stabilit care sunt cele mai sănătoase 105 alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr
1. Pepenele:Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat : Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul :Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.
4. Orzul :Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.
5. Cimbrul :Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul :Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.

7. Muştarul :Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.
Rinichi
8.Sfecla roşie :Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele : Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele : Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina rotejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie: Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia:Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră: Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată: Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca:E folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.

17. Pătrunjelul: Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
Oase

18. Migdalele:Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul:Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul:Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara: Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligoelemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.

22. Brânza:Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul: Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul:Stimulează digestia.
25. Mango:Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul:Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul:Ameliorează indigestia.

28. Soia:Are proprietăţi anticancerigene.
29. Nucile:Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.
Ficat

30. Anghinarea:Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.
31. Sucul de ridiche: Stimulează secreţia bilei.
32. Conopida:Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere:E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale):E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia:Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele:Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta:Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Carnea de iepure:Degresează ficatul.
39. Carnea de vită şi de mânzat:Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate. Creier

40. Lintea:Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa: Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte: Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea:Creşte puterea de concentrare.
44. Oul:E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado: E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.

46. Bananele:Conţin substanţe benefice pentru creier. Glucoza,vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.

47. Caisele:Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele:Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele: Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.

50. Mazărea:E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde: Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.
Ochi
52. Castanul sălbatic:Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica: Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb:Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel: Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca: Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia: Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58.Iarba de silur(Euphrasia Officinalis):Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină:Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii:Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina:Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele:Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus:Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul:Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator. 65. Rozmarin:Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inima
66.Varza:Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli:Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea: Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele: Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge. În plus, au şi puţine calorii.
70. Morcovul:Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele: Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa:Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul: Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic:Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul:Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea:Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline:Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul:Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul:Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.
80. Cartofii: Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika: Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile:Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele:Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele:Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră: O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne tulburările de ritm cardiac.

86. Coacăzele:Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C,B,D şi E,sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura: Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele:Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive,ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul:Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile:Au multe vitamine şi oligoelemente care protejează inima.
91. Cireşele:Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba:Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul: Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake:Reduce colesterolul.
95. Prunele: Previn tromboza.
96. Curmalele:Sunt bogate în fier,calciu şi potasiu.Reduc tensiunea arterială,protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele:Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul:Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul:Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute:Previne creşterea zahărului din sânge,care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii
101. Smochinele: contin vitaminele din grupa B, minerale, potasiu, magneziu, fier, foarte mult calciu, zinc precum si oligoelemente importante: fluor pentru intarirea dentitiei si seleniu pentru intarirea sistemului imunitar.

102. Nuci braziliene: magneziu, fosfor, acid folic, calciu potasiu precum si continut mare de seleniu – care contribuie la reducerea riscului de cancer (mai ales de prostata) si de boli cardiovasculare. Proteinele, aminoacizii esenţiali apropie nucile de Brazilia de carne sau peşte, tocmai de aceea consumul lor este binevenit în perioadele de post.
103. Caju: contine acidul oleic care este vestit pentru efectele benefice asupra sistemului cardio-vascular. Este bogat in vitaminele B1 (0,63 mg/100 g), B2 (0,26 mg/100 g), B3 (10,1 mg/100 g) si vitamina E (0,78 mg/100 g), antioxidant benefic sistemului cardiovascular. Magneziul continut de caju (270 mg/100 g) poate diminua intensitatea migrenelor, poate reduce tensiunea arteriala, problemele de respiratie. Fosforul (375 mg/100 g) este important pentru sistemul osos si dinti.
104. Susan-seminte sau halva:continut bogat de cupru,mangan,calciu, magneziu, fier, zinc, fosfor,vitamina B1 si fibre.
105. Miere de albine

Diata lui Jojo

luni, 25 iulie 2011 0 comentarii

Cătălina Grama, alias Jojo, a scăpat de kilogramele în plus strânse în perioada sarcinii într-un timp relativ rapid. Doar o lună şi jumătate a trecut de când a născut pentru ca ea să revină la greutatea iniţială.


A ales o dietă echilibrată pe timpul sarcinii şi a făcut mişcare multă. "Acest lucru m-a ajutat să mă menţin cât timp am fost gravidă şi să revin rapid la greutatea dinaintea sarcinii. Echilibrul este foarte important, mai ales într-o situaţie atât de specială", a precizat Jojo pentru Gândul.

În plus, după naştere, Jojo a mâncat numai ce trebuie: carne slabă, salate, fructe şi a consumat multă apă. S-a folosit şi de masaj şi de tratamentele corporale destinate tonusului muscular şi pielii.

„Am început uşor, uşor să fac şi sport. Curând mă voi întoarce la sala de firness şi voi relua orele de jogging", a mai spus actriţa.

Ea a mai adăugat că e adepta aceluiaşi regim alimentar dintotdeauna, în orice loc s-ar afla

Britanicii, de exemplu, cheltuie anual 500 de milioane de lire pe medicamente pentru durere. Românii dau şi ei, ceva mai puţin într-adevăr, dar tot extrem de mult. De ce? Oare chiar avem atât de multe dureri sau totul este doar în mintea noastră? Oare merită să ne îndopăm cu pastile la fiecare jungi? Există cu totul şi cu totul alte soluţii pentru dureri, simple şi... chiar banale. Dar foarte eficiente!
Strânge mâinile la piept
Cercetătorii londonezi spun că poţi bloca durerea dacă-ţi strângi mâinile la piept. Se pare că atunci când aduci braţele în această poziţie, creierul devine confuz şi se opreşte din a trimite semnale de durere în corp. Explicaţia? Partea dreaptă a cerebelului controlează mişcarea, iar partea stângă, durerea. Astfel, durerea şi mişcarea nu se pot produce în acelaşi timp. Mai mult, în cazul în care ne accidentăm grav, folosim această poziţie în mod instinctiv.
Mângâie-ţi animalul
Animalele nu sunt doar companioni excelenţi, ci şi vindecători ai durerilor, spun cei de la ziarul britanic "The Sun". Într-un experiment, pacienţi care au suferit intervenţii chirurgicale la genunchi sau şold au trecut mai uşor peste durere fără medicamente, doar mângâind o pisică sau un căţel. Afecţiunea arătată unui animal reduce nivelul de stres din creier şi surplusul hormonal, care generează mai multă durere decât e cazul. Cercetătorii susţin că un creier stresat va da semnale mai puternice de durere decât unul liniştit. De exemplu, atunci când mergem la dentist şi suntem stresaţi, durerea va fi mai intensă, dar atunci când suntem calmi, disconfortul se resimte mult mai puţin.

Uită-te la o poză de familie
Doar prin simpla privire a unei poze de familie poţi trece mult mai uşor peste diverse dureri, spun oamenii de ştiinţă. De aceea, este indicat ca atunci când vizitaţi o rudă la spital să-i duci o astfel de fotografie.
Ascultă muzica unei harpe
Terapia prin muzică nu este ceva nou, ea datând de secole. Dar pentru ca să alunge durerea, trebuie să fie produsă de instrumente precum harpa. Testele arată că tensiunea arterială a bolnavilor se înbunătăţeşte atunci când aud muzică angelică de harpă, iar senzaţia de durere scade considerabil.
Mănâncă iute
Ardeii iuţi roşii nu sunt doar un condiment, ci şi un analgezic foarte eficient. El conţine o substanţă numită capsaicin, care are capacitatea de a întrerupe comunicarea nervoasă dintre creier şi senzorii de durere. Această substanţă este folosită şi în producerea unguentelor antidurere ce se găsesc în farmacii. Deci, dacă ai probleme cu spatele sau ai suferit o entorsă, mănâncă zilnic un ardei iute roşu ca focul!

Ia în braţe o sticlă cu apă caldă
Acest truc te va scăpa imediat de durerile menstruale, de durerile cauzate de răceală sau de crampele intestinale. Cercetătorii britanici spun că prin creşterea temperaturii corpului (peste 40 de grade Celsius), receptorii de durere amorţesc şi, deci, nu mai primeşti acele junghiuri dureroase.

Spune tabla înmulţirii în gând
Îţi vine să râzi? Încearcă data viitoare când mergi la dentist, de exemplu. Atunci când începi să simţi durerea, fă câteva înmulţiri în gând. Fără îndoială nu vei mai simţi nimic. De ce? E simplu: matematica ne solicită cea mai mare parte din concentrare şi din creier, iar acesta nu va mai avea timp să trimită acele semnale de durere, iar nivelul hormonal se va diminua încât nu vei mai simţi nici teamă.


Vrei să scapi de chinuri? Rostogoleşte-te în bani!
Pe cât de ciudat sună, pe atât de eficient este, spun cei de la "The Sun". Cercetătorii de la Universitatea din Minnesota spun că au făcut un studiu fabulos, cu rezultat cel puţin amuzant. Oamenii de ştiinţă i-au pus pe câţiva studenţi să numere câte un teanc de 80 de dolari, iar pe alţii câte un teanc de 80 de hârtii albe. Apoi aceştia şi-au înmuiat mâinile în apă foarte fierbinte. Cei care au numărat banii au simţit mai puţină durere. Asta pentru că banii îi fac pe unii să se simtă mai încrezători şi mai puternici, se pare.

ADHD se traduce prin deficit de atentie si hiperactivitate sau impulsivitate si este o tulburare care apare in special la copii si adolescenti. Totusi, aceasta poate sa se manifeste chiar in cazul adultilor prin imposibilitatea de a se concentra asupra unui lucru sau a unei activitati, prin evitarea efortului intelectual sustinut, dar si prin incapacitatea de a duce la bun sfarsit a unor sarcini simple.



In cazul in care te confrunti cu ADHD, trebuie sa stii ca nu este chiar cea mai grea sau grava boala pe care o poti avea si ca poti supravietui daca iei in calcul anumite sfaturi.


Mergi la control medical

Simptomele ADHD sunt suficient de clare astfel incat iti poti da seama si singur daca ai aceasta problema. Printre acestea se numara imposibilitatea de a te concentra asupra unui lucru, gesturile impulsive facute fara a gandi consecintele etc.

Daca ai aceste simtpome, mergi cat mai repede la un medic sau la un psiholog care iti poate confirma sau infirma prezenta afectiunii. De asemenea, in cazul in care aceasta tulburare exista, un medic iti va putea spune si despre gradul de severitate al acesteia.


Ia medicamente

Cel mai eficient mod de a tine aceasta tulburare sub control este diagnosticarea si urmarea medicamentelor prescrise de medic. Partea neplacuta este ca sunt sanse mari ca tratamentul prescris sa fie recomandat pentru o perioada foarte lunga de timp, in unele cazuri chiar si pentru toata viata, asa ca trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare.

De obicei, in cazul copiilor tulburarea ADHD se trateaza pana in adolescenta sau maturitate, cel tarziu, insa un adult care se confrunta cu aceasta boala, este posibil sa ramana cu ea pentru tot restul vietii.


Mananca sanatos

Conform unor studii recente, cele ma multe cazuri de ADHD au fost legate de un aport regulat de alimente procesate, ceea ce inseamna ca foarte multi adulti sunt supusi acestui risc. Incearca sa eviti alimentele prelucrate si sa te indrepti doar spre mancarea cat mai naturala, de preferat preparata in casa cu ingrediente bio.

Mananca multe fructe si legume, carne de peste, zarzavaturi, bea ceaiuri naturale etc si fereste-te de hamburgeri, shaorma, conserve, dulciuri, in special ciocolata si alte produse asemanatoare.


Regleaza-ti tensiunea arteriala

Conform medicilor, tulburarea ADHD poate fi influentata de tesiunea arteriala - cu cat este mai mare, cu atat sansele sa te imbolnavesti sau sa ai probleme cu simptomele amplificate sunt mai mari. Incearca sa o tii sub control cu ajutorul dietei si al unui tratament medicamentos.

Ia suplimente

Foarte multe persoane care sufera sau au suferit de ADHD au afirmat ca simptomele afectiunii s-au diminuat atunci cand au inceput sa ia suplimente alimentare cum ar fi ulei de peste, ceai verde sau ovaz, toate sub forma de capsule. Totusi, inainte de un astfel de tratament, fie el si naturist, se recomanda sa ceri sfatul medicului.


Alatura-te unui grup de suport

Pentru ca ADHD este o afectiune tot mai frecventa in zilele noastre, s-au infiintat o serie de grupuri de sprijin, la care ai posibilitatea sa te alaturi pentru a te bucura de ajutor. Aici vei cunoaste alti oameni care sufera de ADHD, vei primi diverse sfaturi si te vei alatura unei echipe care te va ajuta sa treci mai usor peste aceasta problema.

Daca calesti legumele in ulei de rapita sau stropesti salata cu putin ulei de masline, vei avea parte de o masa consistenta, cu antioxidanti si grasimi necesare organismului. Pentru a beneficia de cat mai multi nutrienti benefici pentru sanatate, este indicat sa experimentezi in bucatarie.

Consumul moderat de grasimi sanatoase face ca organismul sa obsoarba vitaminele necesare. Aceste grasimi reduc si riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare sau tensiune arteriala.



Iata mai jos cateva grasimi care contin substantele ideale pentru o sanatate de fier:


Ulei de avocado

Usor si cremos, uleiul de avocado este bogat in grasimi monosaturate. Acest ulei micsoareaza nivelul de colesterol din sange. De asemenea, uleiul de avocado reduce riscul de afectiuni cardiace sau fracturi osoase. Fitochimicalele din uleiul de avocado reduce si efectele nocive ale radiatiilor UV.

Uleiul de avocado are cel mai ridicat punct de fierbere dintre toate uleiurile de plante. Este ideal pentru gatitul la temperaturi foarte ridicate. Poate fi stropit si peste salate, avand un gust special.


Ulei de rapita

Uleiul de rapita este bogat in grasimi monosaturate, benefice pentru inima. Are o aroma usoara si are cel mai scazut continut de grasimi saturate dintre toate uleiurile de plante. Acest ulei poate fi folosit ca inlocuitor al untului.

Uleiul de rapita reduce efectul negativ al radicalilor liberi si este bogat in vitamina E. Uleiul de rapita se depoziteaza intr-un loc racoros si intunecat. Poate rezista chiar si un an de zile.


Ulei extravirgin de masline

Consistent, cu un gust special, uleiul de masline contine aproape in totalitate numai grasimi monosaturate. Este foarte procesat si contine cantitati mari de antioxidanti, vitamina E si oleocantal. Aceasta substanta are proprietati antiinflamatorii similare ibuprofenului. Astfel, consumul de ulei de masline reduce inflamatiile din organism.

Uleiul de masline trebuie depozitat in locuri racoroase in intunecoase.


Ulei de in

Uleiul de in este produs din seminte de in. Inul este o sursa important de acizi grasi omega 3, un tip de grasimi polinesaturate. De fapt, inul contine mai multi acizi grasi omega 3 decat uleiul de peste. O dieta boagata in omega 3 reduce inflmatiile, durerile de incheieturi si astmul.

Uleiul de in se rancezeste repede. Este astfel indicat sa il depozitezi in frigider. Caldura reduce continutul de omega 3. Foloseste-l doar in preparate reci si salate.


Ulei de susan

Uleiul de susan are un continut egal de grasimi mono si polinesaturate care au un efect benefic asupra nivelului de zahar din sange si presiunii sangelui.

Uleiul de susan este potrivit pentru bolnavii de diabet. De asemenea, uleiul de masline contine cantitati importante de antioxidanti.

Uleiul de susan are un gust foarte bun si poate fi folosit si la salate.


Ulei de nuci

Ca si uleiul de in, uleiul de nuci este o buna sursa de acizi omega 3. Reduce colesterolul si este indicat si pentru tratarea stresului. Uleiul de nuci reduce si riscul de afectiuni cardiovasculare.

Perioada de valabilitate pentru uleiul de nuci este de 12 nuci. Pentru a preveni rancezeala, trebuie depozitat in frigider.

Infectii micotice

Caldura si umezeala excesiva pot favoriza aparitia infectiilor micotice. Cele mai frecvente infectii de acest fel, sunt onicomicozele (infectiiile fungice ale unghiilor). Acest tip de infectie este usor de contactat, in special in cazul persoanelor care frecventeaza piscine. Gresia, gratarele de lemn sau prosoapele murdare favorizeaza raspandirea acestei infectii.

Onicomicoza si celelalte infectii micotice sunt recidivante, chiar daca sunt tratate corespunzator. Incaltamintea nepotrivita, care favorizeaza umezeala, precum si igiena deficitara, predispun la aparitia onicomicozei piciorului.

O alta infectie micotica care este frecventa in sezonul cald este tinea pedis. Aceasta se manifesta prin roseata, mancarime si arsura intre egetele de la picioare si talpa. Pot aparea si fisuri dureroase, vezicule si piele ingrosata.

Pentru a preveni aceaste infectii evita sa umbli cu picioarele goale la strand, piscina sau dusuri comune. Spala bine picioarele cu apa curata.


Infectii bacteriene

In timpul verii, excesul de apa din canalul auricular poate duce la o infectie dureroasa a urechii. Aceasta infectie este o forma de otita extrena. Se manifesta prin mancarime, durere si roseata a canalului auricular. In cazuri grave apar dureri intense, senzatia de presiune, secretii locale, scaderea auzului.

Pentru a evita aceasta afectiune este indicat sa folosesti casca pentru inot, sau sa scuturi bine capul dupa iesirea din apa si sa clatesti urechea cu apa curata.

Conjunctivita este o alta infectie des intalnita in sezonul cald. Aceasta infectie se manifesta prin inrosirea ochiului, durere, mancarime si secretie locala. Daca infectia s-a declasnat este indicat sa mergi la medicul oftalmolog care iti va prescrie tratamentul corespunzator.

Pentru a preveni aceasta infectie este indicat sa folosesti ochelari de inot si sa speli bine fata dupa iesirea din piscina, cu apa curata.


Infectii respiratorii

Si in sezonul estival poti contacta numeroase infectii respiratorii. Acestea se manifesta prin febra, nas infundat, secretia nazala, durere in gat, tuse.


Infectii digestive

Vara este si un anotimp in care tentatiile culinare sunt la tot pasul. Vara insa alimentele sunt foarte perisabile si pot duce la toxiinfectii alimentare. Acestea se manifesta prin greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree si febra. Fii atent la alimentele pe care le consumi si spala-te frecvent pe maini.

Vara trebuie sa fii atent si la intepaturile de tantari si muscaturile de capuse. De asemenea, ai grije unde faci baie. Apele murdare adapostesc numeroase bacterii periculoase, care pot duce la infectii fatale.

Insolatia
Insolatia apare atunci cand organismul devine incapabil sa-si controleze temperatura intrucat aceasta creste rapid iar mecanismul prin care oamenii transpira nu mai functioneaza normal, iar organismului ii este imposibil sa se raceasca. Temperatura corpului poate sa creasca pana la peste 40 grade Celsius, in 10-15 minute. In cazurile grave, insolatia poate determina chiar si decesul sau invaliditatea permanenta daca masurile de urgenta nu sunt luate in timp util.

Semne si simptome
Semnele de avertizare ale insolatiei variaza, dar pot include:
- temperatura a corpului extrem de ridicata: peste 40 de grade Celsius;
- piele uscata, calda si rosie;
- puls puternic si rapid;
- dureri acute de cap;
- greata;
- ameteli;
- confuzie;
- pierderea constientei.

Ce este de facut
Daca apar oricare din simptomele de mai sus, viata unei persoane poate fi pusa in pericol. Se va solicita imediat asistenta medicala de urgenta, in timp ce se vor incepe procedurile de racire ale corpului victimei:
- persoana afectata va fi asezata la umbra;
- se va raci corpul acesteia prin orice metoda posibila: va fi scufundata intr-o cada cu apa rece, va fi tinuta sub un dus rece sau pielea va fi udata cu apa rece de la un furtun, burete, spray, etc. Daca umiditatea este scazuta victima va fi invelita int-un cearceaf rece si umed care va fi schimbat si udat in mod constant;
- se va monitoriza temperatura corpului si se vor aplica metodele de racire pana cand temperatura corpului scade pana la 37 de grade celsius;
- daca personalul medical de urgenta intarzie, se va suna la camera de urgenta a unui spital pentru a se primi instructiuni suplimentare privind modul de interventie pana la sosirea medicilor;
- nu i se va administra alcool victimei.

Uneori, muschii celui afectat de insolatie vor incepe sa se contracte intr-un mod incontrolabil. In aceasta situatie, persoana va fi tinuta strans pentru a nu se rani, nu i se va introduce nimic in cavitatea bucala si nici nu i se vor da lichide spre consum. Daca apar varsaturi, victima va fi tinuta la sol si va fi intoarsa pe o parte, iar caile respiratorii vor fi mentinute libere.

Epuizarea cauzata de calduraSus
Epuizarea termica, provocata de caldura este raspunsul organismului la pierderea excesiva de apa si sare continute in sudoare. Cei mai predispusi sunt varstnicii, persoanele care sufera de hipertensiune si cei care lucreaza sau fac diferite eforturi in medii incalzite.

Semne si simptome
Semnele de avertizare in cazul epuizarii provocate de caldura sunt:
- paloare;
- crampe musculare;
- oboseala;
- slabiciune;
- ameteala;
- dureri de cap;
- lesin.

Pielea poate fi rece si umeda, pulsul rapid dar slab si transpiratia accelerata si superficiala. Daca epuizarea cauzata de caldura ramane netratata se poate transforma in insolatie.

Se va solicita asistenta medicala de urgenta in cazul in care:
- simptomele sunt severe;
- victima sufera de boli cardiovasculare sau hipertensiune arteriala. Corpul persoanei afectate de caldura trebuie ajutat sa-si regleze temperatura (sa se raceasca) si se va apela la medic in cazul in care simptomele se agraveaza sau dureaza mai mult de o ora.

Ce este de facut
Pentru racirea corpului unei persoane se pot aplica urmatoarele masuri:
- hidratare cu ajutorul bauturilor reci, nealcoolice;
- odihna;
- dusuri sau bai reci;
- imbracamintea va fi lejera;
- pornirea unui ventilator sau a unei unitati de aer conditionat pentru scaderea temperaturii.

Un număr de 39 centre de permanenţă au fost înfiinţate la nivel naţional, după ce, la 1 iunie 2011, au intrat în vigoare noile norme ale Ministerului Sănătăţii, potrivit unui comunicat de presă remis de Ministerul Sănătăţii. Cele mai multe centre de permanenţă au fost deschise în judeţul Botoşani, respectiv şapte, şi în judeţul Satu Mare, şase.

De asemenea, în Teleorman au fost înfiinţate patru centre, în timp ce în judeţele Hunedoara, Braşov şi Vâlcea au fost organizate câte trei astfel de unităţi. În Mureş, Galaţi şi Sălaj au fost înfiinţate câte două centre de permanenţă, iar în Giurgiu, Brăila, Cluj, Argeş şi Bihor câte un centru, se mai arată în comunicat.

De la 1 iunie 2011, Ministerul Sănătăţii a impus reguli noi privind desfăşurarea activităţii medicilor de familie în centrele de permanenţă. Acestea au dus la flexibilizarea activităţii şi eliminarea disfuncţionalităţilor în organizarea unităţilor. De asemenea, au fost suplimentate veniturile medicilor de familie şi ale asistenţilor medicali care asigură continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă în aceste centre şi s-a prevăzut obligaţia autorităţilor locale de a se implica în susţinerea unităţilor de acest fel deoarece comunitatea locală este beneficiara directă a serviciilor efectuate.

În premieră, a fost publicată lista cu serviciile cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale (cod verde) pentru care se pot acorda consultaţii de urgenţă, de către medicii de familie, în cadrul centrelor de permanenţă sau la domiciliul pacienţilor. “Asigurarea asistenţei medicale în centrele de permanenţă reprezintă o necesitate în mediul rural, acolo unde avem deficitară acoperirea cu asistenţă medicală. Acestea pot fi organizate însă cu succes şi în oraşe sau în localităţile unde au existat cazuri de spitale reprofilate pentru a asigura continuitatea asistenţei medicale”, a declarat ministrul Sănătăţii, Cseke Attila.

Cseke Attila, ministrul Sănătăţii i-a atras atenţia preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, asupra unor grave abateri în derularea contractelor dintre casele de asigurări şi cabinetele medicilor de familie, prin aplicarea neuniformă şi incoerentă a prevederilor contractului-cadru.

“Conform sesizărilor pe care le-am primit din teritoriu, există, pe parcursul lunii iunie, o serie de disfuncţionalităţi în aplicarea prevederilor contractului-cadru la nivel naţional, care perturbă activitatea cabinetelor medicilor de familie. Astfel, am fost sesizaţi că în unele judeţe ca de exemplu Buzău, Giurgiu sau Harghita nu se plăteşte capitaţia pentru perioada în care medicii s-au aflat în acţiunea de protest, cu toate că aceştia şi-au desfăşurat activitatea medicală. De asemenea, au fost semnalate probleme cu privire la raportarea şi preluarea serviciilor efectuate de medicii de familie în luna iunie”, a declarat Cseke Attila, ministrul Sănătăţii.

Există o incoerenţă în aplicarea prevederilor legale la nivelul caselor de asigurări de sănătate. Astfel, unele case de asigurări de sănătate consideră că o consultaţie a unui pacient este valabilă numai după ce s-a încheiat cu o prescripţie medicală. În alte judeţe această regulă nu este valabilă. De asemenea, în unele părţi între cabinetele medicale şi casele de asigurări s-au încheiat contracte pentru perioada în care medicii de familie au declanşat protestul, în alte judeţe există acte adiţionale.

“Această inconsecvenţă la nivel naţional dăunează atât activităţii cabinetelor de medicină primară, cât şi relaţiilor dintre partea medicală şi administraţie. Trebuie să fim mai atenţi asupra acestor neînţelegeri pentru că, din păcate, nemulţumirile se răsfrăng asupra pacienţilor”, a declarat Cseke Attila, ministrul Sănătăţii.

Ingredientele principale ale bucătăriei japoneze tradiţionale sunt: peştele şi alte produse marine, zarzavaturile şi orezul. Peştele este deseori servit crud, ceea ce necesită ca el să fie foarte proaspăt şi să fie tăiat cu un cuţit bine ascuţit.


Abundenţa produselor marine în apele care înconjoară Japonia şi religia budistă (care este împotriva uciderii animalelor) au făcut ca japonezii să folosească carne, produse lactate, grăsimi animale etc. în mod mai redus.

Cu toate acestea, japonezii au devenit renumiţi la nivel mondial şi pentru mâncărurile la care se folosesc ingrediente...vii. Dintre acestea menţionăm peştele fiert al cărui cap încă mişcă sau caracatiţa cu sos prezentată în imaginile de mai jos. Guspul specific este dat de condimentele foarte puternice spceifice şi ele pentru bucătăria japoneză.

necesarul meu zilnic de calorii

sâmbătă, 23 iulie 2011 1 comentarii

Ce este de fapt rata metabolica bazala?
Rata metabolica bazla (sau rmb) este cunoscuta si sub numele de metabolism bazal. RMB este rata minima de consum energetic compatibila cu viata. Cu alte cuvinte, rmbeste cantatea minima de energie (exprimata in calorii) de care corpul nostru are nevoie sa se mentina in viata, in conditii de repaus fizic.
Cum ati calculat rata metabolica bazala si necesarul meu zilnic de calorii?
Exista mai multe modalitati de calculare a acestor valori. Una din cele mai cunoscute formule esteasa-numita ecuatie Harris-Benedict, care permite estimarea consumului energetic in repaus (CER) - un alt termen sinonim cu rata metabolica bazala.
Ecuatia Harris-Benedict:
Pentru barbati: RMB (CER) = 66 + 13.75(greutatea) + 5.0(inaltimea) - 6.76(varsta)
Pentru femei: RMB (CER) = 655 + 9.56(greutatea) + 1.85(inaltimea) - 4.68(varsta)

Rezultatul se masoara in kcal/zi.

Desi ecuatia Harris-Benedict este folosita de multi ani (aproape 100 ani, mai precis, de la data la care Harris JA si Benedict FG au puglicat studiul lor intitulat "Un studiu biometric al metabsolismului bazal la om" in 1919) de nutritionisti si medici pentru a estima rata metabolica bazala, recent au fost publicate studii care arata ca, in cazul persoanelor supraponderale, aceasta ecuatie tinde sa supraestimeze consumul energetic in repaus cu cel putin 5%.

Intrucat calculatorul de mai sus anticipam sa fie folosit preponderent de persoane care au exces de greutate, am decis sa folosim o alta formula, cunoscuta sub numele de ecuatia lui Mifflin, publicata in nr februarie 1990 al revistei American Journal of Clinical Nutrition, sub titlul O noua ecuatie predictiva pentru consumul energetic in repaus al persoanelor sanatoase.
Ecuatia Mifflin:
Pentru barbati: RMB (CER) = 5 + 10(greutatea) + 6.25 (inaltimea) – 5 (varsta)
For women: RMB (CER) = -161 + 10 (greutatea) + 6.25 (inaltimea) – 5 (varsta)

Rezultatul se masoara in kcal/zi.

Pentru masurarea necesarului zilnic de calorii am folosit o formula care ia in consideratieasa-numitul factor de activitate fizica. Acest factor este de fapt un numar obtinut pe baza nivelului de activitate fizica pe care l-ai selectat din casuta derulanta din finalul calculatorului de mai sus. Prin multiplicarea ratei metabolice bazale cu factorul de activitate se obtine necesarul caloric zilnic.

Pentru mai multe detalii puteti visica pagina dedicata ratei metabolice bazale si necesarului zilnic de calorii de la universtiatea Cornell din SUA (pagina in limba engleza).
Cat de precis este acest calculator al RMB?
Desi aceste formule sunt folosite pe scara larga pentru estimarea ratei metaboice bazale, este bine sa retineti ca ele ofera doar o ESTIMARE a ratei metabolice bazale. Exista variatii individuale semnificative de la o persoana la alta, si chiar la acelasi individ, rata metabolica bvazala poate varia de la o zi la alta.

Pentru o masurare exacta a ratei metabolice bazale trebuie indeplinite cateva conditii (toate trebuie sa fie prezente la momentul masurarii):
absenta activitaii musculare - cu alte cuvinte, persoana trebuie sa se afle in repaus complet, iar muschii trebuie sa fie total relaxati
stare post-absorptiva - i.e. 12 ore sau mai mult dupa ultima masa
neutralitate termica - i.e. temperatura ambienta trebuie sa fie constanta sau sa aiba variatii minime
stare de calm emotional, intrucat studiile au aratat ca starile "incarcate" emotional, in special teama, duc la creteri ale ratei metabolice bazale de la 15% pana la 40%.
stare de veghe, intrucat somnul tinde sa scada rata metabolica bazala cu aproximativ 10%

Infertilitatea este o problema de sanatate care afecteaza un numar surprinzator de mare de cupluri - cel putin unul din zece cupluri se confrunta cu aceasta problema. Dincolo de aspectele fizice, care uneori produc discomfort (de exemplu durerea cauzata de endometrioza), infertilitatea produce o imensa suferinta pe plan psihologic, emotional si spiritual, comparabila cu suferinta cauzata de bolile terminale.

Articolul prezent isi propune sa treaca in revista definirea infertilitatii, cauzele ei, principalele metode terapeutice si cateva resurse utile pentru cei care se confrunta cu aceasta problema.

Cum se pune diagnosticul de infertilitate?
Lipsa sarcinii dupa un an de relatii sexuale fara folosirea mijloacelor anticonceptionale defineste infertilitatea.

Este de precizat ca pentru femeile peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni din cauza scaderii naturale a fertilitatii dupa aceasta varsta si, de asemenea, pentru a conserva timp pretios.

Sfatul cel mai important pe care il pot oferi legat de aceasta definitie este: NU ASTEPTATI. Din nefericire idea de a astepta pana "poate in cele din urma se intampla" este destul de populara. Statistic vorbind, daca sarcina nu apare dupa un an de relatii neprotejate, sansele sa ramaneti insarcinata dupa un an, fara tratament, sunt minime. Istoriile mai mult sau mai putin miraculoase pe care le auziti de la prieteni sau le cititi pe Internet nu sunt imposibile, dar trebuie sa intelegeti ca sunt foarte improbabile. Acest sfat este cu atat mai important pentru femeile care au 35 sau mai multi ani: timpul nu este de partea voastra, si asteptarea e strategia cea mai neproductiva.
Care sunt cauzele infertilitatii?
In general, se vorbeste de trei categorii mari de infertilitate, in functie de cauza primara, care poate fi feminina, masculina sau mixta.
Infertilitatea feminina raspunde de circa 40-50% din cauzele de infertilitate, si poate fi cauzata de una sau mai multe din problemele de mai jos:
boli sau anomalii ale trompelor uterine. De obicei aceasta forma de infertilitate este cauzata de afectiuni inflamatorii ale trompelor uterine care duc la formarea de abcese, cicatrici si aderente care distorsioneaza arhitectura trompelor uterine si astfel stanjenesc sau blocheaza complet tranzitul ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Boala inflamatorie pelvina este exemplul clasic. O alta subcategorie este situatia in care tromplele uterine au fost ligaturate sau chiar distruse la o nastere anterioara, la cererea femeii care la data respectiva nu mai dorea copii, dar care ulterior se razgandeste. Uneori trompele pot fi restaurate, alteori nu.
tulburari ale ovulatiei. Aici se incadreaza o sumedenie de afectiuni hormonale, boala polichistica ovariana si alte boli care au ca element comun lipsa completa sau dereglarea ovulatiei. Si aici exista o subgrupa aparte a asa-numitului ovul de calitate inferioara, care afecteaza, in general, femeile in varsta de peste 35 de ani. Femeile se nasc cu toti ovulii pe care ii vor produce deja prezenti in ovare intr-o forma imatura, si dupa 35 de ani, calitatea acestora incepe sa scada, in special in cazul femeilor fumatoare sau care nu se ingrijesc de sanatatea lor asa cum ar trebui.
afectiuni uterine. Exista si aici mai multe afectiuni care pot face uterul neprimitor pentru implantarea zigotului - de exemplu endometrioza, fibroamele uterine, polipii uterini, etc.
alte boli. Aici se incadreaza boli ale altor organe decat cele de reporducere, care afecteaza ovulatia sau capacitatea de a concepe si de a duce la bun sfarsit o sarcina. Bolile tiroidiene, anumite boli cardiace, renale, autoimune, excesul de hormon prolactina, adeziuni pelvine dupa anexite sau operatii pe abdomen/pelvis, etc.
Infertilitatea masculina este cauza principala a cca 20% din cazurile de infertilitate. Infertilitatea barbatului are de-a face, in primul rand, cu cantitatea si calitatea spermatozoizilor pe care barbatul ii produce.
In general, sperma trebuie sa contina cel putin 20 milioane de spermatozoizi per ejaculat, si cel putin 50% din acestia trebuie sa aiba motilitate normala, pentru ca sarcina sa aiba sanse sa se produca. Sub 10 milioane de spermatozoizi e o cauza sigura de infertilitate, dar pentru rezultate optime, 40 de milioane si mai mult este de dorit.
Varicocelul este o cauza frecventa si se refera la formarea de vene varicoase in scrot. Se crede ca aceste varice stanjenesc mecanismul de racire al testiculelor, ceea ce duce la scaderea numarului si mobilitatii spermatozoizilor.
stresul emotional prelungit (aici se include si stresul asociat infertilitatii).
fumatul si consumul de alcool sau alte droguri.
deficienta de zinc, seleniu, acid folic, vitamina C pot fi factori contributori la ambele sexe
alte cauze mai rare sunt deficitul de hormon testosteron, anumite malformatii congenitale (de exemplu insuficienta coborare a testiculelor din cavitatea abdominala in scrot), boli cronice ca diabetul, obezitatea, expunerea frecventa a testiculelor la temperaturi crescute (bai fierbinti, saune), etc.
Infertilitatea mixta este cauza a 30-40% din cazurile de infertilitate si este rezultatul unor probleme care afecteaza ambii parteneri. Un exemplu comun este o motilitate scazuta a spermatozoizilor la barbat si o anomalie a trompelor uterine la femeie.
Indiferent de forma de infertilitate care este diagnosticata in final, este foarte important de retinut ca infertilitatea trebuie tratata ca o boala a cuplului. Din nefericire de prea multe ori doar femeia este testata si se pierd importante resurse financiare si timp pretios pentru ca in final sa se constate ca, de fapt, era vorba de o problema a barbatului...


Suferim de infertilitate. Ce teste trebuie sa facem ca sa aflam cauza?
Asa cum am subliniat mai sus, ambii parteneri trebuie investigati. Situatiile difera, dar ca idee generala, testele se fac in urmatoarea succesiune:
Teste de evaluare a infertilitatii la femei:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
analize de identificare a ovulatiei - in general acestea sunt masuratori ale anumitor hormoni in sange sau urina. Exista si kituri pentru identificarea ovulatiei care se pot folosi acasa.
histerosalpingografia pentru evaluarea uterilui si a trompelor uterine. Acest test este de obicei efectuat cu ecograful, dupa itroducerea unei solutii saline in cavitatea uterina si trompe.
analize de sange pentru evaluarea hormonilor feminini implicati on reglarea ciclului menstrual si a ovulatiei. Acestea includ, de obicei, nivelul FSH-ului din primele 3 zile ale ciclului pentru estimarea rezervei ovariene, progesteronul in ziua 21-a a ciclului, estradiolul, TSH pentru evaluarea functiei tiroidiene. In unele cazuri medicul poate verifica si alti hormoni.
ecografie transvaginala simpla pentru evaluarea uterului (de exemplu in cazul in care se suspecteaza fibroame uterine, polipi uterine, etc.). laparoscopie pentru probleme ca endometrioza, adeziuni post-operatorii sau dupa anexite.
Teste de evaluare a infertilitatii la barbati:
examen medical general pentru evaluarea starii de sanatate generala si a existentei altor boli care pot afecta fertilitatea.
spermograma pentru evaluarea cantitatii, calitatii si motilitatii spermatozoizilor.
uneori se fac ecografii testiculare/scrotale pentru diagnosticarea unor afectiuni ale testiculelor.
Este important sa retineti ca, desi multe sau chiar toate aceste teste pot fi comandate de medici de diferite specialitati (ginecologi, endocrinologi, internisti sau medici de familie), sansa cea mai mare ca rezultatele sa fie puse in contextul potrivit si planul de actiune sa fie cel mai eficient este atunci can sunteti sub ingrijirea unei medic specialist in probleme de infertilitate.

Ministerul Sănătăţii a completat lista medicamentelor de care pacienţii beneficiază gratuit în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu încă 4 denumiri comune internaţionale necesare tratamentului a patru boli rare. În acest sens, bugetul Programului naţional de diagnostic şi tratament al bolilor rare a fost suplimentat cu suma de 4 000 000 lei, anunţă un comunicat al Ministerului Sănătăţii.

La propunerea Ministerului Sănătăţii, Guvernul României a aprobat Hotărârea de Guvern privind completarea Hotărârii nr. 720 /2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Conform actului normativ, prin completarea acestei liste, se asigură în mod gratuit acces la terapie vitală şi eficace pentru pacienţii diagnosticaţi cu Mucopolizaharidoza tip II (Sindrom Hunter), Mucopolizaharidoza tip I (Sindrom Hurler), Afibrinogenemia congenitală şi Sindromul de imunodeficienţă primară.

Vor beneficia de tratament gratuit un număr de 36 pacienţi (6 pacienţi cu Sindrom Hunter, 2 pacienţi cu Sindrom Hurler, 1 pacient cu Afibrinogenemia congenitală şi 27 de pacienţi cu Sindromul de imunodeficienţă primară).

Costul anual estimat pentru tratamentul bolnavilor care suferă de cele patru boli rare este de 14 320 000lei (pentru 3 luni aferente anului 2011 este necesară suma de 4 000 000 lei ).

“Pacienţii incluşi în program vor beneficia de tratament gratuit. Deşi tratamentul este unul costisitor şi suntem conştienţi că prin tratament medicamentos nu se va obţine vindecarea sau recuperarea completă a pacienţilor, considerăm că şi aceştia au dreptul la terapie modernă” a declarat ministrul Sănătăţii, Cseke Attila.

Efecte adverseSus
Desi exista un risc scazut de aparitie a efectelor adverse ale OTC-urilor mai ales atunci cand sunt folosite ocazional de catre adultii sanatosi, in general, acestea pot prezenta riscuri mai ridicate in cazul altor categorii de persoane: copii mici, batrani, persoane care folosesc mai multe tipuri de medicamente.

De asemenea, in cazul persoanelor care sufera de urmatoarele afectiuni exista sanse mai mari de a manifesta complicatii in urma utilizarii medicamentelor fara prescriptie medicala:
- astm;
- boli de sange;
- tulburari de coagulare a sangelui;
- probleme de respiratie;
- diabet;
- prostatita sau prostata largita;
- epilepsie;
- glaucom;
- guta;
- boli cardiovasculare;
- hipertensiune arteriala;
- probleme ale sistemului imunitar;
- afectiuni renale;
- boli hepatice;
- boala Parkinson;
- probleme de tiroida.

Chiar daca aceste conditii cresc riscul manifestarilor efectelor adverse in cazul anumitor oameni, este important sa se stie ca oricine poate experimenta reactii negative dupa ce utilizeaza un medicament.

Declansarea efectele adverse
Atunci cand o persoana foloseste orice fel de medicament, este important sa fie constienta de schimbarile din organismul sau. Poate fi dificil de stabilit daca un anumit simptom este cauzat de boala sau de reactia negativa a medicamentului. De aceea, trebuie sa i se semnaleze medicului atunci cand debuteaza manifestari noi si daca acestea sunt diferite de cele anterioare.

Sfaturi pentru evitarea efectelor adverse
- Nu se vor administra medicamentele impreuna cu bauturi alcoolice;
- Nu se va lua o doza mai mare de medicament decat cea recomandata de medic sau indicata in prospectul medicamentului;
- Nu se vor utiliza medicamentele mai des decat au fost indicate de medic;
- Medicamentele nu se vor lua in timpul mesei decat daca medicul a prescris ca acestea sa fie administrate in acest mod;
- Daca nu intelegeti ceva legat de medicament, adresati-va medicului sau farmacistului pentru a obtine lamuriri suplimentare;
- Daca o persoana urmeaza deja un tratament prescris de medic trebuie sa se adreseze medicului inainte de a lua medicamente eliberate fara prescriptie medicala;
- Se va tine cont de alergii si de reactiile adverse ale OTC-urilor consumate in trecut. De asemenea, se vor verifica prospectele medicamentelor pentru a se evita produsele care contin aceleasi substante;
- Orice persoana care foloseste un medicament trebuie sa cunoasca ingredientele pe care le contine produsul si sa se informeze in legatura cu reactiile adverse posibile, ale acestuia;
- Nu se vor amesteca medicamentele in bauturi fierbinti, cu exceptia cazului in care se specifica acest lucru in prospect. Caldura ar putea diminua actiunea medicamentelor;
- Incercati sa nu utilizati medicamentele eliberate fara prescriptie medicala decat daca aveti intr-adevar nevoie de ele.

Ce reprezinta efectul secundar al unui medicament?
Efectele secundare sunt efectele pe care un medicament il are asupra organismului si care nu ajuta la ameliorarea simptomelor. Acestea sunt, de cele mai multe ori, neplacute.
Cateva exemple sunt: greata, senzatia de ameteala, sangerarile la nivelul tractului gastrointestinal. Uneori efectele secundare pot fi benefice. De exemplu, unele tipuri de anithistaminice, pot provoca somnolenta. Acest lucru ar putea fi negativ pentru persoanele care utilizeaza antihistaminice in timpul zilei, dar acest efect secundar ar putea fi benefic seara, inainte de culcare, intrucat ar putea contribui la obtinerea unui somn profund.

Interactiunea medicamentelorSus
Organismul proceseaza (metabolizeaza) in mod diferit, fiecare medicament. Cand mai multe medicamente sunt utilizate impreuna (indiferent ca sunt OTC-uri sau de alt fel) efectul lor asupra organismului poate fi diferit, din cauza interactiunilor medicamentoase.
- Potentarea efectului sau dublul efect apare in situatia in care o persoana foloseste doua medicamente care au substante active similare, astfel efectul poate fi amplificat. Un exemplu este atunci cand se utilizeaza ibuprofen impreuna cu alt medicament antiinflamator sau acetaminofen, recomandat de medic (in acest mod ar putea fi afectat ficatul). Fiecare persoana ar trebui sa fie constienta de toate substantele active ale medicamentelor pe care le utilizeaza (in acest scop va fi citit prospectul medicamentului sau i se vor cere detalii medicului sau farmacistului);
- Efect de opozitie - Medicamentele cu ingrediente active care au efecte opuse asupra organismului pot interactiona, reducandu-se astfel eficacitatea unuia sau a ambelor medicamente. De exemplu decongestionantele OTC pot provoca acest efect cand sunt administrate alaturi de medicamente ce au rolul de a diminua tensiunea arteriala, intrucat decongestionantele pot creste tensiunea arteriala;
- Efect de alterare/modificare a actiunii medicamentelor - Un medicament poate influenta sau modifica modul in care organismul absoarbe, asimileaza sau metabolizeaza alt medicament. De exemplu, aspirina poate schimba modul in care actioneaza anumite medicamente anticoagulante.
Daca un pacient va consulta mai multi medici specialisti trebuie sa ii spuna fiecaruia ce medicamente utilizeaza (chiar daca le-a folosit chiar si pentru o scurta perioada de timp), indiferent ca este vorba despre suplimente alimentare, pe baza de plante, vitamine sau minerale.

Interactiunea dintre medicamente si alimente
Alimentele pot afecta modul in care unele medicamente de tip OTC sau eliberate pe baza de prescriptie medicala sunt prelucrate de catre organism. Uneori, substantele continute de ceea ce mananca sau bea o persoana pot afecta modul in care medicamentele ar trebui sa actioneze. De exemplu, medicamentele administrate pe cale orala vor fi absorbite prin mucoasa stomacului sau a intenstinului subtire.
De asemenea, substantele nutritive continute de alimentele pe care o persoana le consuma, sunt absorbite in acelasi loc. Deci, daca se va administra un medicament in timpul mesei, atunci cand nu este recomandat acest lucru, posibil ca, in urma interactiunilor care au loc in organism, medicamentul sa nu se absoarba in mod adecvat.

Toate medicamentele eliberate fara prescriptie medicala interactioneaza cu produsele alimentare consumate?
Nu, dar unele medicamente de tip OTC pot fi afectate de ceea ce mananca si cand anume mananca o persoana. Acesta este si motivul pentru care unele medicamente trebuie luate pe stomacul gol (cu cel putin o ora sau doua inainte de a manca). Pe de alta parte, este mai usor pentru organismul unei persoane sa proceseze (metabolizeze) anumite medicamente cand sunt administrate in timpul meselor.

Se va citi cu atentie prospectul medicamentului pentru a se stii cum anume se va lua medicamentul: alaturi de o gustare, in timpul meselor principale ale zilei sau pe stomacul gol. Daca prospectul nu ofera instructiuni specifice, probabil mancarea consumata nu va afecta modul de actiune al medicamentului. Daca o persoana are orice fel de intrebari in aceasta directie, trebuie sa se adreseze medicului de familie sau farmacistului pentru detalii.

Reactii alergiceSus
Unele persoane pot fi alergice la anumite medicamente. Daca ati avut vreo reactie alergica la un medicament, trebuie evitate toate produsele care contin substanta care declanseaza alergia. Semnele unei reactii alergice includ prurit, urticarie si tulburari respiratorii. Se va contacta imediat medicul daca apar simptomele unei alergii.

Persoanele varstnice sunt mai sensibile la administrarea de medicamente fara prescriptie medicala? Adesea, adultii mai in varsta, utilizeaza mai multe tipuri de medicamente, in acelasi timp (inclusiv pe baza de prescriptie medicala sau eliberate fara prescriptie medicala). Organismul varstnicilor proceseaza in mod diferit substantele medicamentoase fata de adulti. Acesta este motivul pentru care adultii mai in varsta trebuie sa acorde o atentie sporita consumului de medicamente si interactiunilor dintre medicamente, indiferent de tipul lor. Trebuie sa i se semnaleze medicului orice tip de medicament (vitamine, suplimente naturiste, etc.) este folosit. Medicul ar putea spune daca exista riscul aparitiei vreunui efect advers in urma interactiunii dintre mai multe medicamente.

Iata cateva dintre problemele pe care adultii mai in varsta le pot intampina, in mod special:
- utilizarea de medicamente antiinflamatorii (AINS) ar putea determina boli renale si hemoragii gastro-intestinale. AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) includ ibuprofenul, aspirina, naproxenul si ketoprofenul. AINS pot interactiona si cu multe alte medicamente prescrise pentru afectiuni diferite. Acestea pot cauza complicatii pentru cei care au tensiunea arteriala ridicata, probleme cu prostata, boli tiroidiene sau boli cardiovasculare;
- folosirea de decongestionante nazale cum ar fi fenilefrina sau pseudoefedrina poate provoca ameteli, nervozitate sau tulburari gastrointestinale. Acestea pot determina probleme in cazul persoanelor cu hipertensiune arteriala, diabet zaharat, afectiuni ale prostatei, boli tiroidiene sau boli cardiovasculare;
- anumite antihistaminice pot declansa somnolenta, vedere incetosata, uscaciune a gurii, probleme urinare si au efect sedativ; de aceea se va citi cu atentie prospectul medicamentelor.

Alcoolul si medicamentele de tip OTCSus
In general, oricine trebuie sa fie atent si sa nu amestece alcoolul cu medicamentele (acest lucru fiind foarte riscant, in anumite situatii), indiferent de tipul acestora. Cu atat mai mult, se va verifica pe prospectul medicamentelor daca exista vreun avertisment legat de consumul de alcool in timpul tratamentului cu medicamente.

Cei care beau mai mult de o bautura alcoolica pe saptamana si folosesc calmante, ar putea dezvolta boli gastrointestinale si chiar hemoragie. Persoanele care consuma mai mult de 3 bauturi alcoolice pe saptamana sau o bautura alcoolica in fiecare zi, ar trebui sa consulte medicul inainte de a lua orice fel de calmant (aspirina, naproxen, ketoprofen, etc.).

Combinatia dintre acetaminofen si alcool etilic este foarte daunatoare pentru ficat. Anumite antihistaminice amestecate cu alcool pot amplifica starea de somnolenta. Acelasi simptom poate fi intalnit si in cazul asocierii decongestionantelor si medicamentele pentru tratarea tusei sau a radacinii de valeriana, sunatoare cu alcool

Tipuri de dermatitaSus
Iata cele mai frecvente tipuri de dermatita produsa de catre plante:

Dermatita mecanica - se produce prin inteparea sau abraziunea pielii cu spinii sau perii fini de pe suprafata plantelor. Aceste leziuni se pot infecta cu bacterii sau fungi, necesitand tratament antimicrobian. Plante care produc leziuni mecanice: trandafirul, macesul, cactusi, agrise, bambus, ananas, etc.

Iritatia - se produce cand pielea intra in contact cu o substanta chimica iritanta prezenta in planta. Daca pielea este deja traumatizata de spinii plantelor, iritatia este intensificata. Substantele iritante prezente in plante sunt acizi, enzime proteolitice, cristale de oxalat de calciu si se gasesc in urmatoarele plante: mustar, ardei, ananas, coada soricelului, musetel, etc.

Fitofotodermatita - este o dermatita produsa de o substanta chimica prezenta in planta numita furocumarina, care este un psoralen si care, sub actiunea umezelii si a razelor UVA, determina o leziune veziculoasa, lineara, uneori buloasa, insotita de durere sau mancarime, care apoi se hiperpigmenteaza si poate dura cateva luni. Uneori petele hiperpigmentare sunt singurele manifestari ale fitofotodermatitei. Cele mai comune plante care pot determina fitofotodermatita sunt patrunjelul, morcovul, pastarnacul, telina, lime, pomelo, smochinul, mazarea, branca ursului, crucea pamantului, alge, etc. Leziunea hiperpigmentara dispare prin aplicarea locala de corticosteroid cu actiune depigmentanta, sub indrumarea unui medic dermatolog.

Dermatita alergica de contact - se produce la o persoana cu un sistem imunitar sensibilizat la anumiti alergeni. Nu orice om va avea o reactie alergica la o anumita planta, ci doar persoanele care anterior au intrat in contact cu alergenul respectiv continut in planta. Reactia apare pana la 48 de ore de la expunere si eruptia poate persista cateva saptamani. Cele mai alergene plante sunt iedera otravitoare, stejarul, crizantema, laleaua, plantele din familia Compositae (galbenele, anghinare, andive, cicoare, coada soricelului, papadie, salata, tarhon, arnica, etc). Plantele din familia Compositae contin componente chimice numite sesquiterpenlactone, care sunt sensibilizante si iritante pentru piele. Eruptia este uscata, eczematoasa. Agricultorii, florarii pot dezvolta reactii alergice severe la aceste plante.

Urticaria - se produce dupa contactul pielii cu o planta sau parti ale plantei. Perii iritanti de pe suprafata plantei faciliteaza patrunderea in piele a unor substante. Urticaria de exemplu poate fi de tip alergic sau non-alergic.
Orice persoana poate dezvolta urticarie non alergica la contactul cu anumite plante. De exemplu, perisorii de pe suprafata urzicilor contin histamina, acetilcolina si serotonina, iar la contactul pielii cu urzica se produce o urticarie locala, non alergica si senzatia de arsura locala. Aceasta reactie poate dura cateva ore.
In cazul urticariei de tip alergic, cele mai predispuse persoane de a dezvolta o astfel de reactie sunt cele cu teren atopic, care dezvolta diverse tipuri de alergii la numerosi alergeni. La acestea exista o sensibilizare anterioara la alergenul respectiv din planta, iar urticaria generalizata este insotita si de edemul buzelor, pleoapelor, laringelui. Cele mai alergene substante continute de plante sunt latexul si polenul. Usturoiul, ceapa, lalelele si crinii pot da astfel de reactii la persoanele cu teren alergic.

Metode de prevenireSus
Pentru a evita aparitia acestor reactii ale pielii la contactul cu vegetalele si seva lor, trebuie sa limitam expunerea corpului neprotejat.
Astfel:
- lucrul in gradina trebuie sa se faca cu echipament de protectie: manusi, cizme si salopeta;
- in cazul drumetiilor la padure sau in parc corpul sa fie protejat prin imbracaminte cu maneca lunga, pantaloni lungi, pantofi sport (nu sandale sau papuci);
- nu trebuie sa atingem plantele pe care nu le cunoastem, pentru ca acestea pot fi "otravitoare", producand reactiile descrise mai sus;
- pielea uda sau transpirata nu trebuie sa intre in contact cu iarba;
- persoanele alergice ar trebui sa evite iesirile la padure sau in zonele cu vegetatie multa si la orele pranzului cand concentratia de polen din aer este mai ridicata decat dimineata si seara. Ploaia curata aerul de alergeni, iar vantul ii rascoleste de la nivelul pomilor si solului. Concentratia de polen din aer este mai mare in zilele calde fata de zilele mai reci. Polenul se depune pe haine, piele si par, asadar, dupa o iesire in aer liber trebuie sa facem dus si sa indepartam hainele purtate afara;
- hidratarea cu cel putin 8 pahare de apa pe zi ne ajuta sa respiram mai usor, prin subtierea mucusului de la nivelul cailor respiratorii, si sa avem o pielesanatoasa;
- folosirea cremelor de protectie impotriva razelor UVA si UVB cu FPS minim 30 ne va ajuta sa reducem reactiile fotosensibile ale pielii.

De ce este rasul bun pentru sanatate?

Hohotele de ras pot avea urmatoarele efecte pozitive asupra starii de sanatate a organismului:
- relaxeaza intregul corp: un ras copios reduce tensiunea fizica si stresul si relaxeaza muschii inca 45 de minute dupa ce repriza de ras s-a incheiat;
- declanseaza eliberarea de endorfine, substante chimice naturale, eliberate de organism care ii confera acestuia o stare de bine si pot calma, temporar, orice tip de durere;
- protejeaza inima prin imbunatatirea functiei vaselor de sange si a stimularii fluxului sanguin care poate ajuta la protectia impotriva unui atac de cord, dar si a altor probleme cardiovasculare.

De asemenea, rasul contribuie la echilibrul emotional al unei persoane. Acesta ajuta pe oricine sa vada latura plina a paharului, sa fie optimist in situatii dificile, in cazul dezamagirilor si pierderilor. Mai mult, rasul ajuta pe oricine sa-si vada aspectele pozitive ale oricarei situatii, ofera curaj si putere de a gasi noi resurse si sperante. Chiar si in cele mai dificile situatii, rasul sau cel putin un zambet pot face o persoana sa se simta mai bine.

Legatura dintre ras si sanatatatea mentala, emotionalaSus
Hohotele de ras vor face pe oricine sa se simta mai bine, iar starea pozitiva de spirit va ramane o perioada de timp chiar si dupa ce rasul dispare. Umorul este benefic pentru pastrarea unei perspective optimiste asupra vietii si situatiilor de zi cu zi, indiferent cat de dificile ar fi acestea. Uneori chiar si un simplu zambet este suficient pentru a declansa buna dispozitie a unei persoane.

Iata care sunt beneficiile pe care rasul le aduce sanatatii mentale:
- diminueaza emotiile cauzate de stres: anxietatea, supararea, tristetea;
- ajuta pe oricine sa se relaxeze si sa se reincarce cu multa energie, stimuland astfel nivelul de concentrare si productivitate indiferent de tipul activitatii desfasurate;
- schimba perspectivele asupra vietii punand accentul pe latura plina a paharului si contribuie la inlaturarea senzatiei de apasare sau stres excesiv.


Beneficiile sociale ale rasului si umoruluiSus
Interactiunea si comunicarea ludica si umorul consolideaza relatiile interumane prin declansarea de sentimente pozitive si prin incurajarea conexiunilor emotionale. Cand o persoana rade cu cealalta, este creata o legatura pozitiva. Aceasta actioneaza ca un tampon impotriva stresului, dezamagirilor si neintelegerilor. Sa razi cu altii este mult mai distractiv decat sa razi singur.

Veselia in grup este una din cele mai bune metode pentru pastrarea si intarirea relatiilor dintre oameni. In acest fel se pot construi relatii puternice si de lunga durata, bucurie, vitalitate si optimism. Iar umorul este un instrument eficient si puternic pentru vindecarea resentimentelor, neintelegerilor si oricarui fel de durere. Buna dispozitie uneste oamenii in perioade dificile.

Umorul si rasul permit oricui sa:
- fie mai spontan si sa uite necazurile, sa devina mai optimist;
- se elibereze de indoieli si inhibitii;
- isi exprime sentimentele adevarate si emotiile profunde.

Rasul si jocul sunt componente esentiale ale relatiilor solide si sanatoase. Fiecare trebuie sa introduca, in mod constient, rasul si comunicarea ludica in relatiile de zi cu zi pentru a creste nivelul calitatii relatiei intime, dar si a celei cu colegii de serviciu, familia si prietenii.
Rasul este dreptul obtinut la nastere de orice persoana, este o parte naturala a vietii. Sugarii incep sa zambeasca si sa gangureasca inca din primele saptamani de viata si rad in hohote la doar cateva luni. Chiar daca o persoana nu s-a dezvoltat intr-un mediu in care domina buna dispozitie, poate incepe sa rada si sa glumeasca, sa devina o persoana vesela indiferent de varsta.

Exista mai multe moduri prin care se poate face acest lucru:
- zambiti - zambetul este inceputul rasului si ca si rasul, este contagios. Unii specialisti considera ca este posibil ca cineva sa rada si fara sa se confrunte cu un eveniment amuzant. Acelasi lucru este valabil si in cazul zambetului;
- faceti o lista cu lucrurile bune din viata dvs. - simpla actiune de a constientiza ca se intampla lucruri pozitive, poate distrage o persoana de la gandurile negative care sunt o bariera in calea umorului si a bucuriei;
- fiti receptivi la umor si ras - cand cei din jur rad, nu trebuie sa se sfiasca nimeni sa incerce sa descopere cauza veseliei. De cele mai multe ori, oamenii sunt fericiti sa impartaseasca ceva amuzant;
- petreceti-va cat mai mult timp cu oameni veseli si optimisti - exista multi oameni care rad cu usurinta si includ umorul in viata de zi cu zi;
- introduceti umorul in conversatie - pur si simplu, uneori o intrebare de genul: ce ati mai auzit sau ce vi s-a mai intamplat amuzat astazi?

Exista o multitudine de situatii care pot aduce zambetul pe buzele unei persoane:
- vizionarea de comedii;
- lecturarea unei carti amuzante;
- petrecerea timpului liber in compania unor oameni veseli spunand glume sau povestiri haioase;
- organizarea de intalniri sau jocuri cu prietenii;
- joaca alaturi de un animal de companie;
- implicarea in activitati distractive: fie jocuri cu copiii, fie altele de genul bowling, karaoke, etc.

Dezvoltarea simtului umorului: mai putina seriozitateSus
Pentru ca o persoana sa rada cat mai mult trebuie sa nu ia chiar toate lucrurile in serios (cele care permit acest lucru, desigur). Unele evenimente sunt in mod clar incarcate de tristete si veselia nu-si are locul in unele situatii. Dar cele mai multe situatii de viata, nu ar trebui vazute in negru.

Iata cateva moduri prin care oricine ar trebui sa vada partea plina a paharului:
- radeti de dvs. - povestiti-le altora despre momentele jenante, intr-un mod vesel si glumet. Cel mai bun mod de a nu le lua in serios este de a vorbi despre acestea cu ceilalti;
- mai degraba radeti de anumite situatii decat sa le lasati sa va intristeze - in orice situatie ar putea fi vazuta ironia si absurditatea vietii. Iar prin aceasta atitudine starea de spirit atat a dvs. cat si a celor din jur poate fi imbunatatita;
- inconjurati-va de fel si fel de lucruri amuzante - o jucarie haioasa asezata pe birou sau bordul masinii, un poster amuzant, un screensaver al computerului care va face sa radeti, fotografii cu dvs. si cei dragi in momente vesele, ar putea fi doar cateva idei de acest gen;
- mentineti-va optimismul - multe lucruri nu pot fi controlate, in mod special comportamentul celorlalti. Este admirabil cand cineva isi asuma responsabilitati multiple, chiar si ale celorlalti, dar pe termen lung aceasta este o atitudine neproductiva, nesanatoasa si in defavoarea propriei persoane;
- inlaturati stresul - stresul este un impediment major in calea rasului si veseliei;
- imitati copiii - cei mici sunt experti in joc, pentru ei viata e simpla si frumoasa si rad foarte mult.

Atunci cand o persoana se afla in fata unei probleme dificile sau a unui necaz ar trebui sa-si puna urmatoarele intrebari:
- poate fi depasita aceasta problema?
- este chiar atat de importanta?
- este chiar atat de grava?
- situatia este ireparabila?
- este intr-adevar o problema care va priveste pe dvs.?

Umorul si atitudinea relaxata pot ajuta la depasirea oricaror provocari ale vietii si pot imbunatati calitatea vietii unei persoane, facand-o mai placuta. De asemenea, rasul imbogateste viata sociala a oricui. Pentru a rezolva o problema, trebuie gasite solutii si iesiri din aceasta privind partea plina a paharului. Deseori un strop de creativitate poate fi util in acest sens. Copiii par sa rezolve, in joaca, in mod natural multe dintre dificultati. Cand acestia sunt confuzi sau le e teama de ceva anume, transforma totul in joc, intrucat acesta le ofera sentimentul de control si au oportunitatea de a experimenta noi solutii. Interactiunea cu altii, intr-un mod simplu si natural, combinand anumite elemente ale jocului, poate stimula capacitatea creatoare a oricarei persoane.

ConcluziiSus
Beneficiile rasului pentru sanatatea fizica sunt:
- stimuleaza imunitatea;
- reduce durerea;
- diminueaza hormonii de stres;
- relaxeaza muschii;
- previne bolile cardiovasculare.

Beneficiile rasului pentru sanatatea psihica (emotionala) sunt:
- simuleaza optimismul si ofera o starea de bine, buna dispozitie;
- dimineaza anxietatea si alte fobii sau frici;
- reduce nivelul stresului;
- imbunatateste starea generala de spirit.

Beneficii sociale ale rasului sunt:
- intareste relatiile dintre oameni;
- faciliteaza interrelationarea;
- imbunatateste lucrul in echipa;
- ajuta la diminuarea conflictelor;
- intareste relatiile din cadrul unui grup.

Rasul, umorul si jocul pot deveni o parte integranta a vietii oricui. Cu ajutorul acestora, creativitatea se va dezvolta si se vor descoperi noi modalitati vesele de abordare a celor dragi, colegilor, cunoscutilor. Atidudinea vesela ajuta pe oricine sa priveasca lumea si viata mult mai relaxat, optimist, pozitiv si dintr-o perspectiva echilibrata.

Postări populare

Labels

Blog Archive